Dans

Nici lebedele lui Ceaikovski n-au dansat vreodata mai frumos.
Se-nvart in aer, fac piruete si-apoi se-arunca maiestuos
In gol. In graba lor, probabil au facut un pact cu vantul
Sa ii ajute sa creeze haul alb ce-a inghitit pamantul.

Nu-i deranjeaza ca, odata ce-ajung jos, se poate sa dispara.
Sunt constienti si de finalul tragic ce-i asteapta-n primavara:
Pamantul ii va inghiti de tot. Dar, totusi, uite-i ca zambesc!
Priveste-i cum se bucura de soarta lor, sunt veseli, stralucesc!

Roiesc in grupuri, parca s-ar organiza in coruri de zapada.
Pornind pe strazi, ne cheama toti sa mergem la parada
Sa ii vedem, sa-i ascultam cum canta, acompaniati de vant
Si sa dansam si noi cu ei, pe strazi, prin ceruri ori in gand.

Dar, din pacate, dansul ce-l dansam se va sfarsi indata
Si fiecare vom ramane singuri, amintindu-ne de-odata
Cand am dansat si fulgii ne priveau zambind din ceruri
Si-am indraznit si-am indraznit sa ne iubim in mii de feluri.